|
|
Dormeau adânc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmânt - Stam singur in cavou... si era vânt... Si scârtâiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb
|
|
Buciumã toamna Agonic - din fund - Trec pãsãrelele, Si tainic s-ascund. Târâie ploaia...
Departe, pe camp,
Tãlãngile, trist,
|
|
Copacii albi, copacii negrii Stau goi in parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negrii. In parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre
In parc fantomele apar... Si frunze albe, frunze negre;
|
|
Trei corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Si curg pe-nnoptat Pe-un targ inghetat, Se duc pustii...
Pe zãri argintii
|
|
De-atâtea nopti aud plounând, Aud materia plângând... Sunt singur, si mã duce-un gând Spre locuintele lacustre. Si parcã dorm pe scândurile
ude,
Un gol istoric se întinde,
De-atâtea nopti aud plouând,
|
|
Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... si-am oftat; Iar în zarea grea de plumb Ninge gri . Ca si zarea, gândul meu
se înegri...
|
|
E-o noapte udã, grea, te-neci afarã Prin ceatã - obosite, rosii, fãrã zare - Ard, afumate, tristele felinare Ca într-o crâsma umeda, murdarã. Prin mãhãlãli
mai neagra noaptea pare...
Ca Edgar Poe mã reâtorc
spre casã,
Apoi, cu pasi de-o nostimã
mãsurã,
|
|
Amurg de toamnã pustiu, de humã, Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacã la pãmânt În larg balans lenevos, de gumã. Pustiu adânc... si-ncepe
a-nnopta,
|
|
Ninge grozav pe câmp la abator Si sânge cald se scurge pe canal; Plinã-i zãpada de sânge animal - Si ninge mereu pe-un trist patinor... E albul aprins de sângele-nchegat,
Ninge mereu în zarea-nnoptatã
|
|
Scârtâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bãtâne, pe stresini de lemn, Si frunzele cad ca un sinistru semn În linistea grãdinii adormite. O palidã fatã
cu gesturi grãbite
|
|
||
|
|